Acesta mi s-a parut cel mai potrivit nume pentru excursia noastra in Muntii Trascaului: Victoria prieteniei.
Desi am fost doar 4 iacomisti: Nico, Robert, Roxana si Max, cred ca am reusit sa reprezentam cu cinste clubul, sa exploram o viitoare destinatie si sa aratam inca odata ca noi credem in prietenie!
In prima zi am navigat printre ceturile si zapezile din Cheile Bicazului, padurile din muntii Gurghiului, dealurile domoale ale Podisului Transilvaniei si relieful spectaculos al vaii Galdelor din Trascau. Nu am scapat ocazia (datorita lui Robert si norocului de al intalni pe patron) sa vizitam castelul din Cetatea de Balta (unde si Stefan cel Mare a avut un domeniu) si crama Jidvei. Aici am primit si un cadou, 2 cutii cu sticle de vin.
Muntii Trascaului ne-au intampinat cu stanci impresionante si mici casute, foarte pitoresti, cu acoperis de paie. Dupa ce am ajuns in tabara si am facut cunostinta cu organizatorii, cluburile din Alba, reprezentate de Adriana imbracata in costum popular, am plecat in explorare, atrasi de frumusetea deosebita a turnurilor de calcar cu forme ciudate si a portalurilor spectaculoase.
Seara, prima parte a culturalului ne-a produs o surpriza foarte placuta la focul de tabara: virtuozitatea neobisnuita a cantarilor dar, mai ales repertoriul ce ne-a adus aminte de tinerete si de cantecele lui Puiu. Ceva deosebit de celelalte cupe, mai rafinat, mai profund.
A doua zi ne-am inaltat pe creasta-platoul Trascaului intr-un taram de poveste cu o natura absolut spectaculoasa definita de o simfonie de forme si culori si surprinzator, locuita de cativa oameni aflati intr-o armonie desavarsita cu natura. Casute, vacute, branduse si ciuperci uriase. Nu stiu de ce hobittii au ramas nevazuti, probabil sunt prea timizi.
Seara, Creasta Cocosului si Pelendava au dat tot ce au putut, Pedro s-a intrecut pe sine si am cunoscut cu placere pe cei din Sibiu, Cugir si Cluj intr-o intrecere prieteneasca si foarte muzicala. Nico insa, prin recitarea inspirata a unei poezii si cu ajutorul muzical al celor de la Albamont, a reusit sa implanteze in cei prezenti numele unui club necunoscut acestora pana atunci: CET Iacomi din Piatra Neamt.
Si, dragii mei, asa s-a scris o noua isprava extraordinara si de neuitat. Dovezi? SIgur ca da: prietenia cu Ilie de la Alba, care nu s-a despartit nici o secunda de noi, Adriana care aproape a plans cand ne-am despartit si care a promis ca va veni la cupa noastra si cireasa de pe tort: premiul 1, cupa si cort pentru proba de regularitate, locul 2 (extraordinar daca stii cum au cantat ceilalti) la cultural.
Drumul de intoarcere a fost o plimbare prin spatiu dar mai ales prin timp: Cetatea Alba Iulia, schimbul garzii, batalia dintre daci si romani si apoi fiorii din cetatea lui Burebista, Costesti.
Aceste locuri, acesti camarazi noi, istoriile pe jumatate sugerate, pe jumatate inca misterioase... Suntem acum obligati sa revenim, sa continuam aventura si sa adaugam povestii ce avem mai pretios: prietenia noastra.