In iunie 2016 eram in Parang si ma uitam in zare catre Retezat. O pacla neagra si deasa venea catre noi amenintatoare. Acolo departe, deasupra muntelui,cerul era brazdat de fulgere si orizontul trimitea catre noi vantul ce parea ca va matura totul in cale. Asa respira muntele ala? Am citit o legenda cum ca ar fi fost casa pentru poporul titanului Prometeu,sau locul de origine al celor mai vechi oameni de pe pamant.Asta ar explica forta cu care urla catre noi. Poate sunt doar povesti si mituri vechi in care locuitorii au devenit mari si uriasi la gura sobei in noptile friguroase de iarna.Oricare ar fi legenda si istoria muntelui ala, un lucru e sigur:Retezatul e plin de mister. “Poate voi indrazni sa-l vad de aproape vreodata” imi spun. Dupa ce mai cresc un pic. Deocamdata ma refugiez in cabana, la adapost de furia naturii care pare ca se cearta cu cineva deasupra noastra. Sa fi ajuns uriasii din Retezat si aici?

Inceput de iunie 2017. De vreo cateva saptamani aud in jurul meu ca se pleaca in Retezat. E un weekend prelungit in care s-au adunat niste sarbatori, prilej de zile libere.Unii par incantati, altii dezamagiti ca ar fi “Retezatul mic”.Serios? Pe undeva in imensitatea aia care se vedea in departare din Parang e si un munte “mic”? Ma informez si aflu ca are varfuri ce depasesc 2000 de metri, e o aroganta sa-l numesti mic. Dar depinde de perspectiva,bineinteles.

Eu una vreau sa iau lucrurile pe rand ,asa ca nu ma deranjeaza prea mult ca urc pe cel mic intai. Se pare ca nici pe ceilalti din moment ce ne-am adunat vreo 4 masini. Drumul Piatra Neamt- Uricani nu mi s-a parut prea lung.Poate din cauza ca am reusit sa-l facem grupati. O idee care s-a dovedit a fi fost excelenta judecand dupa clatitele lui Doru, la primul popas. Multumim. Foarte bune. “Se anunta o tura foarte frumoasa”, imi zic.

Tabara e langa Cheile Butii undeva intre dealuri,chiar la drum. Verdeata! Si ce munti in jur! Cam inalte crestele alea in departare. Intrarea in traseu se face prin padurea asta cu panta abrupta din fata? Va fi greu.Asta cauti, nu? ...continue reading →

Povestea noastra din Macin merge mai departe cu excursia de calificare a echipei de aur, Gabriel’s Angels. Timpul a trecut repede, mesajele au curs garla, pregatirile s-au precipitat pana in preziua plecarii, in cele mai mici amanunte… emotii, adrenalina, nervi, muuuulte bagaje si prea multe maruntisuri ce pareau indispensabile. 4 zile par multe chiar si pentru noi, adultii, care am mai facut ture solicitante, strictul necesar pare prea greu de carat in spate, chiar si pentru mine, cu experienta sutelor de km la pas…

Plecam cu o zi inainte, noi cei de la Piatra Neamt, poate reusim sa dormim un pic. Pe drum facem lista cu lucrurile uitate acasa- la loc de cinste, aparatul foto al lui Gabi si altele, neimportante.

Cabana Gura Diham e departe de ceea ce inseamna cabana pentru noi – dar ne bucuram de serviciile de 3* seci si livrate protocolar. Cerul e plin de stele si ne lasa sa speram intr-un apus de vis, Dragos spune ”lasa, ca o sa ne dea Doamne Doamne vreme dupa sufletul nostru zilele astea…” deci sa facem curat in suflet si sa avem grija ce simtim, ce gandim, ce rostim. ...continue reading →

295 de milioane de ani…
Raportat la o astfel de cifra, orice altceva pare insignifiant. Pentru weekendul cu 1 mai aveam de ceva vreme planificata excursia de antrenament a echipei de aur – Ciucas cu varietatea de trasee si farmecul unic. Din motive de zapada cazuta mult peste limita primaverii, avalanse si risc crescut, am reconfigurat traseul si am purces spre veteranii muntilor din Romania – Macinul. Usor neincrezatori ca e un munte demn de o provocare de aur, tinerii si-au facut temele, au pregatit traseele, rucsacul, au stabilit ora de intalnire la Macin – iar cu o noapte inainte nu au mai putut dormi de teama sa nu cumva sa piarda trenul, autobuzul, bacul etc  - da, pana la urma au aflat ca exista si bac.
Dupa cateva ocoluri amuzante, bine-nteles, ne-am gasit cu emotie si nerabdare in colbul Macinului la rascruce de vanturi. Nu, vantul nu e o poveste in aceasta calatorie, e un personaj de sine statator si foarte bine conturat. Imbratisari, rasuflam usurati, purcedem la pas catre intrarea in traseu, Manastirea si Fantana cu leac. Inainte facem o scurta sedinta tehnica, sa ne cunoastem zic. Obiectiv? Ce nume are echipa? Ce carati in rucsac? Aveti tot ce va trebuie? Pe unde mergem?
Rataciti printre vise, asa sa le fie numele (pentru inceput). Obiectiv – cunoasterea si consolidarea echipei. Traseul e gata facut, de vreo 255 milioane de ani. Soare ascutit si vant suierator, poza de grup ne-o face un englez jovial care intra in vorba cu noi si vrea sa stie ce facem si unde mergem, aflam cu uimire ca a fost la viata lui supraveghetor Award ...continue reading →