Trofeul Albatros este cea mai asteptata iesire a noastra, e cu data fixa, ultimul weekend din luna iulie este dedicat lor, este Delta, este soare, este altceva, se stie. De la an la an, numarul participantilor din partea clubului nostru s-a schimbat, la fel si oamenii, un singur element a ramas la fel-entuziasmul. Anul acesta, organizarea iesirii a fost o adevarata aventura in sine…si nu stiam ce ne mai asteapta ! Am avut oameni noi, aflati la prima iesire in Delta sau la prima iesire cu clubul, cu cortul etc. Nu stiau ce-i asteapta, desi i-am avertizat in privinta caldurii, tantarilor si a altor eventuale morive de disconfort - n-a cedat nici unul 🙂
Astfel incat, vineri dimineata la ora 2, 14 curajosi au luat drumul Chiliei, via Galati, via Tulcea… am pescuit 2 albatrosi intarziati de la bac si plini de entuziasm, am ajuns la bacul de la Tudor Vladimirescu….totul bine si frumos, pana la intalnirea memorabila cu cei de la Politia de Frontiera….mentionez cu revolta ca a ramas la ei foaia cu bibliografia de la proba teoretica meteo, pe ea am scris tabelul cu numele participantilor, acesta fiind singurul motiv pentru rezultatele de mai tarziu :);
Stiam déjà de la prieteni ca sunt mai multe drumuri, spre Chilia, de piatra, de pamant,etc ; nu mi-am imaginat insa, ca sunt atat de multe si atat de incurcate….astfel incat, am avut incredere in sfaturile lor si am purces pe drumul de pamant in dreapta, nestiind ca ai nostri (cealalta masina) au plecat inainte - Ce pot sa spun decat ca ne-au facut-o….ne-a pierit entuziasmul repede, dar pe principiul cat de rau poate sa mai fie, am mers doar inainte, in general nu prea exista varianta sa ne intoarcem….se facuse cald, erau tantari, tauni si alte insecte lipicioase…in dreapta canal, in stanga pustiu, scaieti si maracini, stuf, pasari si un mare necunoscut…drumul, incredibil de prost si foarte circulat, doar ca nimeni nu stia unde duce :), vorba ceea, “oameni de-ai locului si nu te pot indruma”; dupa cateva ore, am ajuns la Pardina, la drumul de pamant…si daca asta trebuia sa fie o veste buna, ei bine, aici am aflat ca mai aveam inca 30 km.
Aici, am invatat un lucru- uneori, distantele se masoara in ore, nu in kilometri, viata are un alt ritm, oamenii cauta relaxarea, nu sa ajunga neaparat undeva, nu conteaza ca ai gps, daca nu stii care e drumul bun si, mai ales ca mereu se poate si mai rau….dupa o alta experienta de-a mea la Soveja, spuneam ca drum mai rau ca ala nu exista…se pare ca m-am inselat.
Dupa 12 ore de la plecarea din Piatra Neamt, am ajuns in tabara… ne-am revenit repede, prea era faina si relaxata atmosfera….am intins corturile, am mers in recunoastere in sat, am socializat, intre noi si cu localnicii. Cand a sosit si vaporul, tabara s-a animat, iar la lasatul serii, eram déjà veseli si cu chef de viata.Sedinta tehnica ne-a pregatit pentru ziua de sambata, dedicata competitiei propriu zise – am decis ca vom participa la toate probele, desi n-am venit pentru trofee, apoi ne-am bucurat, atat cat am mai gasit energie, de cantecele chitaristilor, aflati din nou in numar prea mare la focul de tabara. Corul barbatesc ne-a impresionat in mod deosebit, dar si nostalgia din ochii celor care nu mai pot fi alaturi de noi la fiecare iesire - cred ca nu e usor sa te “rupi” de o preocupare care a fost parte din viata ta, atat de multi ani, careia i-ai dedicat timp, energie, pasiune…
Ziua de sambata a inceput simplu, cu proba de cros de la ora 8. Da, inainte de cafea, dupa 5 ore de somn, in ultimele 48 ore…numarul de participanti a fost impresionant, pentru mine, a fost si distractiv si mi-a amintit de promisiunea ca voi alerga mai des (singura problema e ca mi-a placut mai mult fotbalul decat alergarea :). Locul 4 la fete si la baieti ne-a “ambitionat” sa mergem mai departe, am trecut si pe la probele teoretice (v-am spus ca am ramas fara foi, da ? ), cat pe ce sa facem contestatie la nea Ilie, am crosetat si cateva noduri, la prima vedere, dupa posibilitati; Am jucat volei, partea asta chiar mi-a placut, daca mai si castigam imi placea si mai mult;
In pauza de pranz am evadat din tabara, spre Manastirea Sf Atanasie, singura manastire situata in Delta Dunarii, amplasata pe grindul Stipoc; dupa 9 ani, am regasit acest loc si mai frumos, ingrijit si incredibil de verde; Florile, linistea, umbra si un vin roze daruit de parintele de acolo ne-a revigorat si ne-a binedispus. Astfel incat, la intoarcerea in tabara, am intrat hotarati in “campionatul” de fotbal, mai mult fara voie – ca tot nu ne-am mai dus la plimbarea cu barca. Si am si iesit, dupa cateva reprize disputate, si lovituri de la 11 metri (sau cati or fi fost). Ce sa va spun, decat ca n-am jucat in viata mea fotbal (nici acum, de altfel), ca eram pt prima data cu oamenii astia in echipa, ca era un soare orbitor si veselie fara limite – sa ne ierti Cornel, dar nu ne-am putut abtine sa facem galerie, unii chiar voiau sa joace fotbal, nu ca noi :).
Cel mai asteptat moment al zilei a fost borsul de peste; am fost fericita posesoare a unui cap de somn (macar in bors, ca altfel nu prea am parte), asa ca trebuie sa felicit bucatarii si fetele care au facut bors :). Baia la piscina de dupa a intregit o zi plina, vesela, in compania unor oameni faini si relaxati. Culturalul a fost…mai cu haz de necaz, mai cu autoironie, mai cu cantec, dar cu distractie; Am primit si premii, daca va intrebati cu ce ne-am ales (Ioana mea asta m-a intrebat la intoarcere, la ce probe am intrat su ce premii am luat); Trofeele au fost deosebite, premiile multe si foarte utile, muuuuultumiiim ! Seara abia a inceput, dupa premiere, demult n-am vazut atatia chitaristi la un loc si cu chef de cantat, bravooo Cornel, Bogdan, George, Catalin, Chiri, Nini, Tibi si celor ale caror nume nu le stiu.
Astfel incat, dorinta mea de a vedea rasaritul la Chilia-n port a devenit realitate, la 5 rataceam pe strazi pustii, somnorosi dar fericiti in inconstienta noastra…si mi-a confirmat o data in plus, ca linistea sau zbuciumul vin din interior, starea de bine o ai sau o creezi, nimeni nu ti le da, poate doar sa ti le ia….in portul pustiu si murdar, ca dupa o petrecere campeneasca, 5 tineri ascultau manele in masina cu portierele deschise…. Ne-am retras intr-un colt de faleza si am asteptat soarele, ascultand inregistrari de la focul de tabara, dupa o noapte la foc, in acorduri de chitara, urechile refuza sa accepte altceva….a fost un rasarit rosu si violet, galben portocaliu, cu umbre de nori si oglinda de ape tulburi de Dunare…in suflet au ramas urme de rosu si zbucium de valuri ce nu ajung nicaieri, in ochi, stralucire curata si dorinta de frumos, de oameni calzi si prietenie….
Vaporul a plecat, incarcat cu albatrosi tineri si fara griji…in urma a ramas multa liniste si un foc nestins pana la ora plecarii…cafeaua ne astepta aburind, incet incet, s-au strans corturile, s-au strans mainile, s-au impartit imbratisari si vorbe de ramas bun…e o liniste dimineata devreme si o lumina difuza, o ceata pe ochii somnorosi, e momentul cand simti nevoia unei imbratisari, din care n-as mai pleca. Dar, cum toate trec, am facut curat in tabara, apoi am asteptat sa se intoarca ai nostri din mult-asteptata plimbare cu barca…lunga a fost, cu peripetii, cum altfel…dar i-am iertat, ca-s ai nostri si aveam drum lung in fata, drum care s-a dovedit a fi doar praf si pulbere, dar rezonabil ca timp, asa ca la Tulcea am mai facut un popas, la Galati o hora, pe malul Dunarii, apoi linsititi, am revenit fiecare la casele lor. As vrea sa le multumesc prietenilor mei si noilor veniti in club, pentru rabdare, pentru rezistenta, pentru dorinta de a depasi zona de confort, in speranta ca vor gasi partea lor de frumos, de natura, de liniste…sper sa ne revedem curand, pe carari de munte si nu numai !
Mult am scris, dar in realitate au fost si mai multe. Si toate importante, pentru ca sunt amintirile noastre.
Pentru ca exista oameni pentru care merita sa mergi oricat, fiindca stii ca la capatul drumului, indiferent cat e de greu, ei sunt acolo. Pentru ca, daca nu incerci, nu stii ce te asteapta la capat de drum, fie aventura vietii tale, fie un colt de rai, fie o lectie sau o intamplare din care poti invata sau lua ce ai nevoie. Oamenii acestia, care au aceeasi provocare in fiecare an, sa organizeze concursul in Delta, un teritoriu din ce in ce mai restrictiv si putin primitor, reusesc sa ne ofere bucurie, conditii chiar si pentru cei mai pretentiosi dintre noi, caldura, chiar si pentru cei mai “inghetati” dintre noi, reusesc sa ne dea timp si repaus, pauza de respiratie in nebunia din care venim, fie ca se cheama Bucuresti, Brasov, Galati sau Piatra Neamt. Sa ne regasim impreuna, umar la umar, cu bucurie sau nostalgie, legati de emotii fara nume, sub semnul prieteniei. E mare lucru, zic eu, si tocmai de aceea, stiu ca la anul, in ultimul weekend din iulie, voi fi tot pe acolo, pe undeva prin Delta…(Gianina Paun)
O Cupa De Poveste
Fără poveşti, sufletul omului se transformă în piatră. O lume fără poveşti devine seacă, fără viaţa, fără zborul gîndului şi al speranţei, fără iubire. Lumea fără poveşti e o lume prea departe de Dumnezeu…
Ceahlăul e un munte cîntat de poeţi şi înţesat de poveşti; cărturarii îl aseamănă Olimpului sau Pindului. Sihaştrii au vieţuit aici din cele mai vechi timpuri, lăsand în urma lor nume precum Ghedeonul,Bîtca Popii, Turnul Sihastrilor sau La Chilii. Legendele spun că încă din vremea dacilor şi înaintea lor, Dumnezeu cobora pe Ceahlău şi umbla desculţ prin poieni, oprindu-se la cîte o stînă să mîngîie mioarele sau să stea la taclale cu ciobanii. Se spune că aici ar fi fost Kogaionul, muntele sfînt al dacilor, aici se afla Jiltul Zeilor, Masa Dacica, Pavilionul dacic, Vulturul lui Traian, Stînca Dochiei şi alte locuri ce au zămislit legende.
Atîta frumuseţe, istorie şi spiritualitate la un loc e greu de gasit în altă parte. Stîncile sale, nu foarte înalte, au forme ciudate, chipuri de zîne adormite sau zei păgîni ce au născut sute de poveşti pe care bătranii le istoriseau în serile de iarnă, la gura sobei.
Cupa Dr Gh Iacomi, editia a 22-a a fost, în acest an, invitaţia la a cunoaşte Ceahlăul altfel, la pas molcom, pe poteci de munte umbrite de tainice păduri, de a păşi pe poarta de piatra a Stănilelor, pentru a scrie împreuna o filă de poveste dedicată omului de munte Gheorghe Iacomi, la 100 ani de la naşterea domniei sale.
Povestea organizării unui astfel de eveniment capătă uneori tuşe groase, iscă provocări aparent de nerezolvat, fiecare pagină pare o proba de rezistenţa. Aş aminti aici pe cei care au muncit împreuna, dupa voinţa sau putinţa, Nicoleta, coordonator de bază, Adi, pe post de “alergător” în toate direcţiile, Petrica, Florin, Florentina, Iulian, pentru lupta cu stînca dedicată căţărării, Florin Apopii, Puiu, pentru că ne-a găsit, Nea Tomiţa, pentru solidaritate, Lidia şi Ciprian, Cătălin, pentru muzică, Bobo şi Cătalin Rusu, pentru tocana delicioasă, Oana si Luci pentru ajutorul nepreţuit la bucătărie, Tavi şi Claudiu, pentru prezenţa prelungită în tabără, Sergiu, pentru ajutor constant şi toţi cei care, la vedere sau nu, ne-au stat alături.
Au raspuns invitaţiei noastre oameni dragi din cele 4 zări, prieteni nenumăraţi (pînă pe la 200) şi nerăbdători să ne revadă, să ne cunoască şi să se lase fascinaţi de splendoarea muntelui. Poiana Stănilelor s-a colorat si mai mult devenind o tabără de corturi generoasă, oaspeţii au coborît ca-ntr-o poveste, dinspre Ardeal, Banat, Muntenia, Dobrogea şi Moldova, începînd cu ziua de miercuri, pînă sîmbătă dimineata în zori de zi. S-au intrecut în probe cluburi de frunte, Focul Viu Focşani, Gioni Baboş Bucureşti, Albatros Galaţi, Floare de Colţ Fieni, Şandru Oneşti, Veniti cu noi Bacău, Bradul Izvoru Muresului, Silva Campina.
Daca seara de vineri este de regulă pentru a intra în atmosferă, apropiere şi stat la taclale, la focul de tabără sau la un cîntec de munte, ziua de sambătă este una dedicată competiţiei, cunoaşterii şi depăsirii limitelor. Traseul de regularitate a început (cu tradiţionalele 5 minute) dimineaţa in jur de ora 8.30, cu aer curat, cer senin şi oameni curiosi. Drumul e mereu prilej de vorbă, motiv de meditatie si autocunoaştere; pîlcurile de munţomani au împînzit poteca aspră străjuită de stînca poleită în razele soarelui generos de dimineaţa. Jgheabul lui Vodă e din nou călcat de bocanci grei, urcusul ne reduce la tăcere şi în speranţa că sus, pe culme, vom zări caprele negre. Gardul Stănilelor ne duce cu gandul la legenda lui Stănilă, cioban sarac care, în timpuri stravechi, a paşit pe aceste meleaguri împreună cu oile lui. Auzise ca aici se gasesc cele mai bogate paşuni din întreaga Moldovă, dar şi cel mai blînd soare lăsat de Dumnezeu pe pamant. Intr-o zi, Stanila s-a îndrăgostit de frumoasa Maria, fata celui mai bogat cioban de prin acele parti. Pentru că Stănilă era un cioban sarac si nu avea multe oi, Maria nu l-a vrut, cu toate că el avea o inimă de aur. De supărare, Stănila a cautat cele mai înalte stînci din acele locuri si s-a aruncat de pe ele, de atunci, acestea purtîndu-i numele.
“La Pălărie”, avem pauză de belvedere asupra Poienii Stănile, a Pietrei Sure, a Gardului Stănilelor, a Jgheabului lui Vodă şi asupra munţilor de la Pietrosul Rodnei si al Bistritei, de la piramida Giumalăului pînă la Piatra Singuratică a Haşmasului.
Drumul urcă îngăduitor spre Piatra Lăcrămată, a cărei legendă se pierde în negura uitării-ursitoare rea, blestemată să dăinuie ca stană de piatră sau simbol înlăcrimat al unei dragoste neîmpărtaşite, spre schit, loc de meditaţie şi rugăciune, oprindu-se apoi la Cabana Dochia. Aici avem pauză de masă, alte poveşti şi panorama largă asupra Gurii Plînse, Piatra Miresei, Acele Detunatei. O bună parte dintre participanţi au luat drumul spre Varful Toaca, căutînd florile de colţ, atît de gingaş surprinse în fotografii.
Ziua e încă tînără, aşa că pornim spre Poiana Maicilor, înfruntînd grohotişul, jnepenii şi afundîndu-ne apoi în pădure. E linişte şi veselie. La refugiu, ne aducem aminte de o iarna din capăt de lume, găsim aceeaşi Masă Dacică si Coloana Dorică. Coboîam la Clăile lui Miron, unde ne pun pe gînduri alte legende:
Ciobanul Miron, căci aşa îi fusese lăsat numele, fusese dăruit cu harul cântului şi se povesteşte că doinea din fluierul său ca nimeni altul. Şi atât de frumoase erau doinele lui, încât toate vietăţile pădurii, vântul, izvoarele, stâncile, dealurile şi poienile îl ascultau ca vrăjite. Şi atât de dragi îi fură toate acestea ciobanului Miron şi atât de drag le rămase şi el tuturor, încât se crede că a rămas să moară acolo, lângă stânca cea mai ascuţită.
Legenda Turnului lui Butu şi Ana este o poveste de dragoste. Se spune că pe vremea voievodului Alexandru cel Bun, trăia un tânăr pe cât de viteaz pe atât de chipeş şi pe care îl chema Butu. Fata domnitorului, Ana, ispitită de frumuseţea şi vrednicia lui Butu, se îndrăgosti de acesta şi amândoi îşi jurară credinţă veşnică. Dar, pe când se pregăteau de nuntă, Butu trebui să plece la război, iar Butu pieri în luptă. Deznădăjduită că tatăl ei hotărâse să o mărite cu un boier de ţară, Ana se duse şi ceru ajutorul unei vrăjitoare. Aceasta îi promite Anei că va face vrăji şi îl va aduce înapoi pe iubitul său, dar în chip de strigoi. Chemat de farmecele vrăjitoarei, Butu apăru pe un cal alb într-o noapte urâtă şi întunecată, o luă cu dânsul pe Ana şi dispărură amândoi în mijlocul fulgerelor, zburând către muntele Ceahlău. Plutind încă deasupra muntelui la venirea zorilor, aceştia sunt prinşi de cântatul cocoşilor. O detunătură mare sparge văzduhul prăvălindu-se asupra fugarilor, care se prăbuşesc prefăcându-se în cele două stânci îngemănate.
Ne ispiteşte oboseala, dar Poiana Maicilor e aproape. Iesim la lumină, ni se deschid înainte poieni de un verde crud, mai respirăm, mai poposim, apoi drumul se înfunda in pădurea întunecoasă, drumul e noroios şi tabăra aproape. Am ajuns…putem să trecem la urmatoarele probe. Iubitorii de înalţimi se intrec în proba de căţărare, cei “orientaţi” aleargă la proba de orientare. Soarele apune încetisor, in tabără începe să miroase a mîncare caldă, se pregateşte culturalul.
Atmosfera e caldă, oamenii veseli, se aprind luminiţe în iarbă, lampioane se ridică spre cer, poate în semn de mulţumire, pentru zile atît de frumoase, poate în semn de recunoştinţă, pentru cît de norocoşi suntem…se aprinde focul, la căldura lui, inimile se deschid, chitările încep sa cînte în liniştea noptii, sub un cer neîncăpător pentru cîte stele scînteiaza. Poezie, umor si cantec; oameni frumoşi, zîmbete şi poveşti de suflet se amestecă pînă se duc stelele la culcare. Mîine va fi o zi mai bună…
…Pentru că avem şi premii, şi diplome şi încă un rucsac de amintiri. Nu mai e loc de tristeţe, e atîta soare şi atît albastru, se strang mîini, se schimbă impresii, suntem recunoscători şi déjà cu gîndul la urmatoarea ieşire…
A fost greu, dar mai mult frumos; fiecare zi, fiecare om cu povestea lor. Muntele ne primeşte cu îngăduinţa, pe fiecare; e leac pentru minte si trup, alinare pentru suflet, învăţătura şi taina, deopotrivă. Veniţi la munte, să-l cunoaşteti, să-i descifraţi înţelesurile, să păşiţi pe poteci, fată în faţă cu propria persoana…Noi vom fi acolo, de fiecare dată, parte vie a poveştii noastre, a oamenilor ce nu pot trăi fără munte, fără credinţă, fără speranţă…. (Gianina P)
Bilant 2013
A mai trecut un an. Un an cu multe activitati, drumetii, amintiri; un an in care am avut alaturi prieteni buni si oameni de nadejde, o echipa unita, copii, adolescenti si adulti. Ne-a adus impreuna dragostea de munte, nevoia de aer curat si natura neintinata, dorinta de a educa si responsabiliza pe cei ce vin dupa noi, dragostea de oameni si credinta in prietenie.
Daca anul 2012 a fost unul de tranzitie, intre “vechi” si “nou”, anul 2013 a venit ca o confirmare ca suntem pe drumul cel bun, ca visele se implinesc mai usor si proiectele se transforma in realitate, cand suntem impreuna, cu munca si entuziasm, cu mai multe fapte si mai putine vorbe.
Primul eveniment al anului 2013 a fost Memorialul Dr Gh Iacomi, o intalnire emotionanta intre oameni de munte, apropiati, prieteni si colegi ai celui care a fost Dr Gheorghe Iacomi. La intalnire au participat si reprezentanti ai institutiilor locale, media, medici, familia, precum si membri ai clubului, mai vechi sau mai noi. Pentru noi, cei ce nu l-am cunoscut, marturiile acestora sunt nepretuite si ne ajuta sa pastram mereu vie imaginea doctorului, temerar om de munte.
Lira “Bucuriile Zapezii” de la Izvorul Muresului este o intalnire devenita traditionala, la nea Costica, unde tineri, copii si adulti se intrec in concursuri de sanie si ski, la proba culturala si expozitia foto; e totodata, pretext pentru revedere, rememorari, cantec si noi prietenii, aici i-am cunoscut si ascultat pe baietii de la CALEnDAR, pana in zori de zi. Ne-am bucurat de 3 zile de iarna intr-un peisaj de vis, am cutreierat dealurile si am redevenit copii, pentru putin timp, ne-am incalzit la focul de tabara ce nu-si pierde farmecul nici la minus 15 grade.
Tura de Ceahlau, muntele nostru de suflet, e binevenita oricand, si a devenit “obisnuinta”, desi nici o iesire nu seamana cu alta; In martie, Ceahlaul ne-a primit cu ceata, gheata si muulta zapada. In alta dimineata, am urcat pe Pietricica, la minus 20 grade, pentru a admira frumusetea inghetata a unei ierni generoase, a unui oras binecuvantat cu aer curat, strajuit de munti, dealuri si ape. De neuitat.
La cabana Diham, revenim cu drag, de cate ori suntem chemati. Pe 15-17 martie 2013, a fost Memorialul “Giobi Babos”, intalnirea veteranilor de la clubul omonim. Am reintalnit prieteni dragi, din Bucuresti, Pucioasa, Brasov, Piatra Neamt etc. Vremea a fost capricioasa, am urcat pe ceata si ghetus, zapada ne-a pus la incercare fortele si rabdarea; a meritat, insa, serile au fost deosebite, acordurile de chitara ne-au incalzit sufletele, ceaiul a fost prilej pentru povesti de munte si amintiri unice. Multumim pentru invitatie, mai avem multe de invatat !
Aprilie 2013 ne-a gasit la Iasi, clubul nostru a participat la Concursul de Orientare turistica de la Dobrovat, invitati fiind de nea Ilie, prietenul nostru de la Galati. Cu aceasta ocazie, am vizitat Castelul de la Miclauseni, Casa memoriala Mihail Sadoveanu din Iasi, Manastirea Dobrovat.
In cadrul campaniei “Luna Padurii” am participat, in colaborare cu Ocolul Silvic Vaduri, la o ampla actiune de plantare arbori(molid, paltin, frasin, 2500 bc), la Pangaracior, pe o suprafata de 0.53 ha. Am avut alaturi de noi elevi dar si pensionari, dornici de implicare intr-un proiect de importanta majora in aceasta zona.
Luna Mai a fost dedicata Ceahlaului, au fost 3 weekenduri in care am urcat pe carari de munte mai putin umblate, pe trasee nemarcate, in incercarea de a cunoaste si partea misterioasa a maretului munte, dar si de a face curatenie in urma turistilor putin responsabili si care lasa in urma lor deseuri, fara discernamant. Actiunile de ecologizare au avut loc pe drumul Sahastrului, pe traseul prin Zaruri, catre cabana Dochia, Lutu Rosu, Durau-Poiana Viezuri-Fantanele; pe 25 mai, am participat si la Ziua europeana a Parcurilor, ca parteneri ai Parcului National Ceahlau, precum si la manifestarile organizate cu aceasta ocazie(simpozion, un concurs tematic, o deplasare pe traseu, concurenti fiind elevi din Grinties si Ceahlau).
Actiunile de plantare de arbori au continuat si in luna mai, Clubul Ecoturistic Dr Gh Iacomi participand la o astfel de actiune, in localitatea Tasca, Bicaz, in parteneriat cu SC Carpatcement Holding SA si autoritatile locale; s-au plantat circa 1.000 de puieti de artar, tei, frasin, mesteacan si salcam, material saditor asigurat de Carpatcement, pe marginea drumului national care trece prin localitate. Din cadrul clubului au participat 13 membri, din care 2 copii de 7 ani, cei mai tineri voluntari din cadrul acestei actiuni.
Lansarea cartii “Legende, Mituri Si Povesti La Muntele Ceahlau” a domnului Daniel Dieaconu ne-a reunit la Biblioteca orasului Bicaz, in compania unor oameni deosebiti, autorul cartii, critici, printul Gh Sturdza; am ascultat povesti din Ceahlau, despre truda creatiei, drumul de la idee la carte, am rasfoit cartea si am admirat desenele unice ale profesorului Traian Stanciu.
In luna iunie, se deschide ”sezonul” deplasarilor cu cortul. Desi ploaia ne-a urmarit tot anul si in oricare zona a tarii am fost, nu ne-am speriat si am onorat invitatia prietenilor de la CET Crucea Talienilor din Borca, in perioada 7-9 iunie 2013. In ciuda codului galben de ploi/inundatii, am participat la concursul de orientare, catarare, la probele teoretice, culturala dar si la traseul de regularitate, pe o ploaie insistenta. Probele surpriza au facut deliciul participantilor si privitorilor, iar copiii au avut partea lor de distractie. A fost o iesire frumoasa si educativa, am legat noi prietenii, le-am regasit pe cele mai vechi, la lumina focului de tabara, sub un cer incredibil de instelat.
Premiera acestui an a fost concursul de alergare montana BATE TOACA, editia I. Conform intelegerii cu Andrei, clubul a avut voluntari in trei posturi: Cabana Dochia, Saua La Palarie si Cabana Meteo; In ciuda vremii vitrege (ploaie, ceata, vant, grindina), a fost un eveniment special, deosebit de cele la care am participat pana acum, am colaborat eficient, intre noi si cu organizatorii, iar seara la Durau, am avut concert CALEnDAR, o aniversare, si multi prieteni alaturi de noi; Felicitari organizatorilor, asteptam cu nerabdare urmatoarele editii!
CUPA DR GHEORGHE IACOMI, editia a XXI-a a fost, conform traditiei, programata in primul weekend din iulie. Concurs si intalnire de suflet, competitie dar si prilej de relaxare, cupa de acest an si.a primit primii oaspeti inca de joi, oameni de munte care au ramas in tabara pana luni; A plouat toata luna iunie, asa ca stiam ca vremea va avea un cuvant de spus in desfasurarea activitatilor noastre, dar va si selecta participantii;
Au raspuns chemarii noastre cluburi si oameni din toata tara, ne inclinam cu respect in fata efortului si dragostei lor de munte: Clubul Gioni Babos din Bucuresti, Asociatia de Dezvoltare Durabila „Focul Viu" Focsani, Clubul Ia si Urca din Iasi, Asociatia Albatros Galati, Cet Crucea Talienilor Borca Neamt, Petrodava Piatra Neamt, Clubul de orientare, turism si ecologie Dobre Tudor, Clubul turistic speo-alpin S.A.L.T. Cluj infiinţat in 1980, clubul Corydalis Medias, Floare de colt Fieni.
Am primit oaspetii cu paine, sare si sirop de brad, alaturi de bucuria si emotia revederii; pe parcursul celor 2 zile, au fost probe de orientare turistica, alpinism-proba individuala, culturala, probe teoretice, probe surpriza, precum si proba de regularitate, cu traseul clasic si traseul” de aventura”, putin mai dificil, dar cu siguranta spectaculos. Pentru copii, am avut program special, concursuri de alergare in sac, mers cu oul in lingura, pictura, orientare distractiva, pescuit in bol cu apa, catarare pe panou etc. Seara am oferit oaspetilor o mancare de varza cu carne de oaie, mamaliguta si ardei iute, pentru a rezista la focul de tabara, pana in zori de zi.
Se cade sa multumesc, o data in plus, colegilor mei, care s-au intrecut pe sine, Adi, Nico, Narcisa, Tavi, Gianina, Daniel, Puiu si Bobo, Catalin B si Catalin R, Oana si Luci, Iulian, Cristi, Nicusor, Cristina, Mirela si Ionut Stefanescu, George, Petronela, Nea Tomita, Nea Ilie Dragan, Andrei “Bate Toaca”, prietenilor de la Albatros, pentru consiliere“artistica”, prietenilor de la Gioni Babos, pentru povestile pline de talc si prietenia cu care ne sunt alaturi in fiecare an, celor de la Cet Crucea Talienilor, care sunt un exemplu de unitate, tinerilor de la Ctm Nemiram Onesti, celor 2 membri de la “Ia si Urca” pentru spontaneitate si prezenta de spirit, precum si tuturor participantilor care au venit, fie din curiozitate, fie din dragoste de munte, de oameni, de frumos. Multumirile mele sunt si pentru Puiu Cazan care ne-a incantat in cele 2 nopti, la focul de tabara, cu cantece de munte, de dor si de tara.
Luna iulie inseamna, pentru noi, inca 2 iesiri “traditionale”: Intalnirea de vara din Hasmas, organizata de prietenul Costica si Trofeul Albatros.
Trofeul Albatros, aflat anul acesta la editia a 25-a, s-a desfasurat la Parches, pe malul baltii. Evadarea in Delta, este, de fiecare data, o aventura, cu oameni inimosi, tantari, soare necrutator, carcotasi, multi si buni prieteni. Pe langa obisnuitele concursuri si neobisnuitele probe surpriza, plimbarea cu barca (pentru care am primit diploma”cea mai lunga sedere pe apa”) a fost memorabila; la fel, focul urias, cantarile de noapte, rasaritul in acorduri calde de chitara; Castigatorul trofeului a fost clubul CPNT Brasov, pe locul II la General a fost Clubul Ecoturistic Dr Gh Iacomi, pe locul III, Cet Crucea Talienilor. Imnul prieteniei a fost inlocuit cu “Locul vostru”, fapt cu care suntem cu totii de acord.
Dupa Delta, vine marea, de fapt, Festivalul Folk You din Vama Veche. De Ziua Muntelui (schimbarea la fata), abia intorsi din Vama, cu nisipul cald in bocanci, am urcat pe Ceahlau, prin Lutu Rosu, traseu de 2 ore, in miez de noapte, pentru a prinde Rasaritul si vestita Piramida; O data ajunsi pe varful Toaca, ne-a incurcat putin o ceata deasa, dar Muntele ne-a oferit peisaje de neuitat, un rasarit spectaculos, ni s-a dezvaluit asa cum nu l-am vazut niciodata.
Luna august ne-a adus o iesire mult-asteptata: Piatra Craiului, cu ocazia Revederii Condorilor, in Plaiu Foii, weekendul 15-18 august. Am avut din nou concert CALEnDAR, am regasit prieteni vechi, am ajuns la Refugiul Diana, am vizitat schitul Coltul Chiliilor, l-am avut ghid pe Sergiu pe traseul memorabil Plaiu Foii - Refugiul Spirlea – Umerii Pietrei Craiului – Marele Grohotis – Cerdacul lui Stanciu – Culmea Tamasului – Plaiu Foii; 2 seri la focul de tabara, concursul de dans, ploaia amenintatoare, toate acestea inseamna acum amintiri valoroase.
Trofeul “Ursul Carpatin” este o competitie de renume, organizata de clubul Caraiman Campina; cu un echipaj de 5 persoane, am participat si noi anul acesta, pentru prima data(cu exceptia lui Nicusor), locatia fiind Poiana Tapului. Vremea n-a tinut cu organizatorii, ducand la anularea traseului de regularitate(in schimb, am vizitat Cascada Urlatoarea) si a probei de catarare; in schimb, crosul a avut succes, orientarea ne-a oferit destula adrenalina, din cauza cainilor vagabonzi, iar surpriza mare a fost una culinara: supa de legume cu crutoane si fasole cu ciolan. Am luat si premii, locul 1 la Sanitar, locul 2 la testul de Zona, locul 3 la testele teoretice, locul 3 la proba cultural, deci, mai mergem si la anu’.
Toamna ne-a regasit pe poteci de munte, la treaba, in cadrul campaniei nationale Let's Do It, Romania!; Clubul Ecoturistic Dr Gh Iacomi a desfasurat o activitate de igienizare in Masivul Ceahlau, in data de 28 septembrie avand ca punct de plecare Izvorul Muntelui. Un numar de 14 voluntari (dintre care 2 copii, 7 si 13 ani) au curatat traseele Jgheabul cu Hotar si Lutu Rosu, 2 din cele mai circulate trasee din Ceahlau.S-au strans 12 saci de deseuri.
Trofeul pentru prieteni, organizat de nea Ilie, in Muntii Macinului este intalnirea noastra de suflet, la rascrucea dintre vara si toamna; Anul acesta au mai participat cei de la CET Crucea Talienilor Borca, Floare de colt Fieni, Reactiv Galati, Albatros Galati, Costica de la Hasmas, Hai pe munte Iasi, competitia a fost mai antrenanta, serile mai frumoase, oamenii mai veseli. Desi “mici” si sfatosi, Muntii Macinului au fascinatia lor, de aceea ne dorim sa-i revedem in primavara, cand vor inflori bujorii si se vor imbraca in haine verzi.
Luna octombrie a fost numai buna pentru o tura in Muntii Calimani, unde am avut parte de grade cu minus, zapada, soare si peisaje de neuitat. Relativ usor accesibili, Calimanii ofera cateva varfuri ce nu trebuie ratate, Negoiu Unguresc(1081m), Negoiu Romanesc(fosta cariera de sulf), Varful Retitis(2021 m), Varful Pietrosu Calimani(2100m); la cabana, ne-am intalnit cu prietenii de la Hai pe Munte Iasi, aflati in traditionala lor tura de toamna. Pe data viitoare a ramas de vizitat Rezervatia 12 Apostoli.
Noiembrie a fost luna petrecerilor, a intalnirilor de suflet cu oameni din toata tara. Carnavalul prieteniei, organizat in locatia primitoare de la Falon a fost prilej de joaca si voie buna, de dans si relaxare, dupa o tura de munte pe carari neumblate. Am ras, am cantat, am dansat. Ne-am bucurat ca suntem din nou impreuna, mai multi si mai veseli.
Lira Petrodava de la Targu Neamt a adunat oameni de munte cu state vechi din Focsani, Constanta, Bistrita, Brasov, Galati, Bicaz, Piatra Neamt; s-a cantat la chitara pana dimineata, s-a dansat, s-au depanat povesti de munte.
Un eveniment asteptat a fost Lira Vranceana, organizata de Clubul Focul Viu din Focsani, la 18 ani de la infiintare. Au fost jocuri de cabana, expozitie foto, proba cultural-artistica, precum si un traseu in Cheile Tisitei, respectiv Cascada Putnei, o ocazie buna de cunoastere si socializare cu alte cluburi din zona Moldovei.
Toamna lunga si generoasa din acest an ne-a dat ocazia sa urcam in Ceahlau aproape in fiecare weekend; o data cu copiii, o data prin Stanile, o data in grup restrans, o data sa exploram, o data pentru a ne depasi propriile recorduri, pe soare, pe ninsoare sau ceata. De fiecare data, Muntele ne ofera altceva: emotie, obstacole, provocari, adapost. Testele sunt la tot pasul; invatam sa ne orientam, sa-l cunoastem, sa ne cunoastem, sa ne autodepasim, sa fortam limitele. Sa stim pe cine avem langa noi. Sa-l iubim. Sa ne dorim sa-i descifram legendele si secretele nestiute. Sa-i cunoastem oamenii. Sa-i devenim Copii…
Luna decembrie inseamna Carnavalul Copiilor Iacomi. Si nu numai. Copiii s-au costumat, au jucat jocuri de cabana, au dansat si au primit cadouri de la Mos Nicolae. Ni s–au alaturat in drumetiile de pe Ceahlau, sunt hotarati sa participe la viitoarele concursuri.
Anul acesta, am reluat traditia colindelor. In ajun de Craciun, am plecat sa colindam, cu mic si mare, la case de gospodari. Am fost primiti cu bucurie si bratele deschise, omeniti si invitati sa revenim si la anu’. Ceea ce vom face, fara indoiala, ar fi pacat sa se piarda acest frumos obicei.
2013 a fost un an plin pentru noi; un an in care am invatat ca mai avem multe de invatat si de facut. Ca impreuna, putem face mai mult, mai bine, mai usor. De aceea, va invitam sa va alaturati noua, fie pe munte, la concursuri, de placere sau in activitatile cu specific social sau ecologic.
Anul 2014 este o continuare fireasca a proiectelor incepute in 2013, dar si unul al provocarilor; Vom incerca sa ducem mai departe misiunea celui al carui nume il purtam si pretuim, de a descoperi Muntele si tainele lui, acea lume pe care doar el o poate ascunde: oamenii şi obiceiurile lor, intr-un spatiu sacru, limitat si guvernat de legile naturii. Promovam turismul montan responsabil, in zona Neamtului si nu numai, vom desfasura in continuare activitati specifice privind cunoasterea si protejarea mediului inconjurator.
Bilant 2012
A mai trecut un an prin noi
A fost si soare, au fost si ploi
Dar important este c-ai stat cu mine…
Se apropie cu pasi repezi sfarsitul anului 2012. Asa cum ii sta bine unui club cu experienta, este moment de bilant, de analiza si de schitare a noi obiective, pentru anul ce vine. Doar privind in urma putem intelege ce se intampla, putem identifica noi directii, punctele slabe, accentua punctele forte, ghici oportunitatile si eventualele amenintari;
Pentru noi, anul 2012 a fost unul de tranzitie, intre “vechi” si “nou”, o perioada de tatonare, de incercari si testare a posibilitatilor, a oamenilor, a limitelor; a fost un an cu multe actiuni, au venit in club oameni noi, cu forte proaspete si idei inovatoare; lucrand impreuna, am format o echipa unita, imbinand experienta celor cu “state vechi” cu energia si entuziasmul celor nou veniti.
Prima iesire din acest an a fost la Izvorul Muresului, la nea Costica (Clubul Hasmasu Mare), 3-5 februarie, in formatie restransa (Adi, Ciprian, Cristi, Nicusor, Marian, Bogdan, Mihaela), unde ne-am dat cu sania, cu schiurile, s-a jucat fotbal pe zapada, ne-am incalzit cu un vin fiert la focul de tabara si am cantat pana dimineata, la chitara, voce, pe scari, la masa etc J;.
O tura scurta de Ceahlau, muntele nostru de suflet, e binevenita oricand, fie vreme buna, fie vreme rea; astfel incat, in primul weekend din martie 2012, o mana de baieti curajosi si in cautare de adrenalina (Ciprian, Adi, Cristi, Robert) au urcat prin Lutul Rosu, pana la cabana Dochia, au trecut pe la Manastire, infruntand nametii si viscolul, ne-au adus poze, filmulete si aer rece de munte.
In categoria “Bucuriile Zapezii” se inscrie si iesirea in muntii Bucegi, la cabana Diham, 16-18 martie 2012, Memorialul “Giobi Babos”, intalnire de suflet, cu prieteni vechi si noi, din toata tara. Au participat Nicoleta, Nicusor, Petronel, Robert, Dana Rosca. Vremea a fost splendida, urcusul greu iar zapada ne-a pus la incercare fortele si rabdarea; efortul a fost rasplatit inzecit de bucuria revederii cu oameni dragi, la o cana cu ceai, pe strune de chitara!
O activitate mai putin solicitanta, dar la care am participat cu placere a fost Lira Vranceana, organizata de Clubul Focul Viu din Focsani (mai 2012). Au fost jocuri de cabana, expozitie foto, proba cultural-artistica, precum si un traseu la Cascada Putnei, o ocazie buna de cunostere si socializare cu alte cluburi din zona Moldovei. Reprezentanti ai Clubului au fost la aceasta manifestare: Petrica, Iuliana, Luci, Oana si Sorana, veteranul Nicusor, Robert.
Venirea verii e prilej de bucurie si ocazie sa declaram deschis ”sezonul” deplasarilor cu cortul. Astfel incat, cu mic cu mare, in perioada 15-17 iunie 2012, am purces in Muntii Stanisoarei la Cupa Montaniarzilor Nemteni, editia a doua, organizata de Clubul ecoturistic Crucea Talienilor din Borca. Ne-am inscris la concursul de orientare, la probele teoretice, culturala dar si la traseul de regularitate. Dincolo de atmosfera calda, datorata prieteniei ce ne leaga, focului de tabara si nu numai, sunt memorabile: drumul forestier si capcanele lui, soarele arzator din amiaza, frigul intepator din cort, catre dimineata, culturalul plin de umor, voie buna si cantece de munte. De aceasta data am reusit sa ne adunam in formatie aproape completa, de la mic(3 ani) la mare: Adi, Catalin, Nicusor, Nicoleta, Cristi, Marian, Nicu Potocianu, Petrica, Mirel, Narcisa, Tavi, Ciprian, Gianina, Luci, Oana, Sorana, Ioana, Petronel, Bogdan, Mihaela, Cristi Ciubota, Florentina, Alex, alaturi de o multime de copii J, daca am uitat pe cineva, sa-mi spuneti!
La jumatatea anului, 6-8 iulie 2012, clubul nostru a organizat principalul eveniment al acestui an, CUPA DR GHEORGHE IACOMI, editia a 20-a. La ceas aniversar, si-au dat intalnire in Ceahlau, la Izvorul Muntelui, cabana FALON, circa 300 participanti, montaniarzi si iubitori de drumetii, copii si adulti, prieteni de la cluburi similare din toata tara. Tabara de corturi a fost aproape neincapatoare ( circa 95 corturi ), focul de tabara a ars pana tarziu in noapte, pe ritmuri de chitara, programul de desfasurare a fost incarcat, s-au respectat toate probele specifice unei astfel de competitii (orientare turistică, alpinism, primul ajutor, proba cultural artistica etc ), a existat si un concurs dedicat exclusiv copiilor (2-16 ani).
Printre participanti, amintim: Clubul Gioni Babos din Bucuresti, Asociatia de Dezvoltare Durabia „Focul Viu" Focsani, Asociatia de Turism Montan „Hai pe munte" din Iasi, Asociatia Albatros Galati, Old Boys de la Sanatatea Piatra Neamt, As. Crucea Talienilor Borca Neamt, As. Sandru Onesti, Eco Moldavia Pangarati Neamt, Petrodava Piatra Neamt, Clubul de orientare, turism şi ecologie Dobre Tudor, Clubul turistic speo-alpin S.A.L.T. Cluj înfiinţat în 1980, Ansamblul folcloric „Plaiurile Bistritei" din comuna Pangarati Neamt, Asociatia Ghizilor din Bucovina - Falticeni. Trebuie sa amintim aici si partea inedita, dar savuroasa a acestei competitii: participantilor li s-a oferit mancare la cazan, balmos şi tocana de oaie, gatite cu pasiune de bucatarii ad-hoc, Nicu Potocianu si Catalin Rusu.
Atmosfera a fost unica, doar cei care au participat pot marturisi ce inseamna sa fii la munte, alaturi de prieteni, la focul de tabara, ascultand chitarile (Multumim, Puiu Cazan, Adi Bezna). S-a muncit enorm, membrii clubului au colaborat exemplar, avem satisfactia lucrului bine facut, ne raman amintirile frumoase, clipe minunate petrecute in Muntii Ceahlaului ce ne vegheaza cu rabdare si toleranta de atatia ani. Va multumim ca ati venit si va mai asteptam si la anul, cu noi surprize !
Sfarsitul lunii iulie ne-a gasit, din nou, pe drum, am raspuns cu drag invitatiei Clubului Albatros, din Galati, de a participa la Trofeul Albatros(editia a 24-a), pe malul lacului Razim. Aici competitia s-a ridicat la un alt nivel, au participat cluburi membre ale Federatiei Romane de Turism si Ecologie, trofeul fiind una din etapele de campionat (amintesc aici Cluburile Floare de colt din Brasov, CPNT Brasov, Sandru Onesti, Focul Viu Focsani, Caraiman Campina, MDM Bucuresti. Am fost o mana de oameni inimosi (Adi, Nicusor, Nicoleta, Brandusa, Iulia, Gianina, Petronel,Catalin, Lidia, George, Cati), ne-am “luptat” cu soarele arzator al Deltei, am pescuit, am participat la probele surpriza, volei, fotbal, la cros (locul II), la proba de folk individual (locul III ), ne-a adus impreuna entuziasmul si bucuria de a fi impreuna, indiferent de distantele parcurse.
Fiindca “noi credem in prietenie”, vorba cantecului, in luna septembrie ne-am reunit din nou, la chemarea lui Nea Ilie Dragan, la TROFEUL PENTRU PRIETENI , in Muntii Macin, o destinatie noua pentru noi. Tavi, Narcisa, Adi, Nico, Gianina, Nicusor, George, Cati au fost membrii “expeditiei”; ne-am reintalnit aici cu veterani ai muntelui, cu Albatrosii, cu cei de la Reactiv Galati, am ascultat povesti la focul de tabara, am cantat si am concurat, amical, am marsaluit pe Culmea Pricopanului, am fost placut surprinsi de frumusetea salbatica si arida a acestor munti, ce rezista sub arsita Dobrogei.
Unul din obiectivele clubului nostru este sa intreprindem sau sa participam la actiuni de ecologizare; acest lucru este facilitat in prezent de parteneriatul cu Parcul National Ceahlau; In luna octombrie, am organizat actiunea de ecologizare traseu Poiana Maicilor (Cabana Dochia - Piatra Lată a Ghedeonului- Claile lui Miron- Poiana Maicilor), marcaj banda rosie, timp de parcurs 4-5 ore), la care au participat membri activi, simpatizanti si viitori membri, de la copii de 4 ani la cei de varsta a treia; s-au adunat saci cu pet-uri, folii de plastic, sticle, pachete de tigari si tot felul de deseuri, lasate in urma de turisti inconstienti sau nepasatori. O alta etapa a acestei actiuni a constat in degajarea potecilor din Poiana Varatec de copacii cazuti, care ingreunau trecerea turistilor , impunand un ocol destul de mare. Multumim pe aceasta cale Administratiei Parcului National Ceahlau, care, prin domnul Constantin Andras ne-a sustinut informational si cu materiale.
Toamna 2012 a fost generoasa cu noi, asa ca, pe final de octombrie, n-am ratat ocazia unei ture de duminica, alaturi de juniorii clubului, in Cheile Sugaului, destinatia fiind Pestera Munticelu si Pestera Tunel (sau Pestera Sura Glodului). Pesterile sunt spectaculoase, relativ usor accesibile (noi am urcat pe franghie, multumim Iulian, pentru surpriza :D) neelectrificate si, din pacate, intr-o stare avansata de degradare. A fost o iesire relaxanta, peisajele de toamna ne-au fermecat, am cules branduse, iar seara s-a incheiat cu o cina la pastravaria Cheita din Bicaz.
Incet incet, ne apropiem de sfarsitul anului; nu inainte de a pomeni despre o intalnire ce este déjà la a doua editie si pe cale sa devina traditie: Carnavalul Prieteniei. Anul acesta, a fost organizat la Cabana Falon, in ultimul weekend din noiembrie, au fost invitati toti membrii clubului, am avut drumetie pe munte, traseu surpriza (Tavi stie !), costume, probe surpriza, seara de chitara, seara de dans, premii si multa voie buna. Abia asteptam sa repetam experienta J !
Ziua nationala a fost prilej de sarbatoare pentru membrii clubului; o parte din noi au urcat pe Ceahlau si au dus drapelul national la Cabana Fantanele, iar ceilalti ne-am reunit pe malul lacului Pangarati, la un balmos, o cafea buna si o seara calda, intre prieteni.
Pentru luna decembrie 2012 avem planificat Carnavalul Copiilor, pentru a-i sarbatori si rasplati pe cei mai mici membri ai Clubului Dr Gh Iacomi, la care invitat principal este Mos Craciun; Un alt eveniment anuntat pentru viitorul apropiat este Memorialul Dr Iacomi, la care sunt asteptate personalitati ale urbei, prieteni ai celui care a fost domnul doctor Gheorghe Iacomi, media etc si despre care vom scrie mai multe intr-un articol viitor.
2012 a fost un an bun pentru noi. Un an in care am invatat multe. Un an in care am constientizat ca mai avem multe de invatat. Ca avem multe de facut: munti de urcat, drumuri de strabatut, premii de castigat, prieteni de tinut aproape. Suntem insa convinsi ca IMPREUNA vom reusi !