... O zi care pentru unii dintre noi, pământenii s-a dovedit fenomenală. Astfel, chemarea muntelui ne-a reunit într-o formulă inedită, într-un portal temporal fiind călăuziți de grandoarea anotimpului imaculat.

     Timpul geologic, decupajele din legendele Ceahlăului, prezentul agitat au croit o cărare spre desfătarea simțurilor, spre rememorarea locurilor dar și pentru a testa dârzenia oamenilor. Prin urmare, pe versantul estic, se deschide perspectiva conexiunii cu NATURA - forma pură a frumuseții când îmbrățișăm cu privirea fiecare reper de pe traseul lung de 7,5 km: Curmătura Lutu Roșu (1020m)- Stânca Dochiei (1185m)- Jgheabul cu Hotaru - Platoul Cetățuia - Cabana Dochia (1750m).

    Pe poteca străbătută cu entuziasm molipsitor am avut parte de soare, ninsoare și, sus, pe platou - scena unui spectacol atemporal, măreția viscolului ne-a ghidat spre căldura unui adăpost - Cabana Dochia.

        Am savurat fiecare clipă din tihna mult râvnită și din atmosfera de calm ne-am rostogolit pe drumul de întoarcere... spre lumea din care am evadat. Generozitatea muntelui m-a copleșit cu tandrețea brazilor, surâsul zăpezii și mi-a îngăduit să prind in palmă un strop de bucurie. Am fost parte din poveste dar fiecare dintre noi spune o poveste...

Din viteza Timpului trăirii noastre cu admirație pentru "Iacomi- laolaltă" !

Sonia I.