CLUBUL ECO-TURISTIC "DR. GHEORGHE IACOMI"

 Tura în Piatra Craiului – Cabana Curmătura – 2019

Gianina noastră a propus o super tură! Cum am văzut evenimentul, mi-am pus în gând să nu ratez. Același gând și l-a pus și iubi Iuli. Poze din alte ture în munții Piatra Craiului, măreția crestei Pietrei Craiului, peisajul de vis, mi-au pătruns în inimă și abia așteptam să merg! Soarta a făcut ca în luna ianuarie să fac vreo 3 drumuri la Brașov. Priveam cu jind la munții care mă întâmpinau încă de la o distanță apreciabilă față de intrarea în oraș și îmi spuneam, în sinea mea, că nu mai este mult... și vin să îi văd de aproape, să îi respir, să fiu și eu acolo. Dar parcă nu mai aveam răbdare...

A venit și ziua mult așteptată. Am plecat la drum cu soțul și 2 prieteni din Roman, plină de speranță și cu gândul că toată această tură o sa fie atât de reușită încât, ca și în dragoste, prima iubire nu se uită așa și prima tură în Piatra Craiului, nu o voi uita!
Din cele 2 mașini pornite la drum, bineînțeles că a noastră era prima, dornici să ajungem cât mai repede și să fructificăm timpul. Ajunși la punctul de plecare în traseu, Fântâna lui Botorog, către faimoasa Cabană Curmătura, despre a cărei frumusețe și originalitate eram informată, ne-am echipat, cu parazăpezi și rucsacurile doldora de haine și alimente, pentru a urca. Peisajul de munte, cu pădure de conifere și foioase, nu este neapărat diferit de cel de pe Ceahlău, dar e totuși nou pentru mine. Ne-au ajuns imediat din urmă prietenii noștri Daniela, Robert și Sandu. După un urcuș puțin mai susținut, am ajuns într-o poiană, de unde am admirat creasta Pietrei Craiului. Măreața nu se lasă pe deplin admirată, fiind misterios învăluită periodic când de soare, când de nori, încărcați cu precipitații, care îi răpeau din farmec. Ne-au întâmpinat cu gingășie și modestie câteva brândușe, firave în aparență dar puternice în esență, învingătoare facandu-se vizibile prin orificii în zăpadă, de ele croite, cu determiare, în căutarea căldurii și luminii soarelui, dătătorul de viață.
Amenințători, câțiva fulgi de nea și un vânticel cam hotărât, ne-au grăbit pașii spre Cabană, că altfel, am fi rămas uitate în poiană, eu și Daniela, care nu mai terminam de făcut poze și filmulețe... precum copiii năzdrăvani, pe care ii scapi la joacă și uită să mai vină acasă de pe uliță...
Ne continuăm drumul prin pădure, pe cărăruia acoperită de zăpadă, cu soarele in spatele nostru, care se apropia de apus de acum. Printre urmele de pe cărare dar și cele de pe marginea ei, se distingeau foarte clar și urmele lui Moș Martin, stăpân prin aceste locuri, pe al cărui teritoriu ne aflăm și noi. Îmi amintesc că într-o emisiune televizată, un om de munte, în vârstă, spunea că este o binecuvântare să vezi un urs , nu un ghinion. Bineînțeles, condiția este să nu te vadă și el pe tine in același timp, ochi în ochi.
Am inceput să ieșim din pădure și imediat ni s-a arătat cabana, cu mese și băncuțe pe terasă, de unde, poți admira pe timp călduros, creasta Pietrei Craiului.
Încă de la colțul cabanei ești invitat să îți scoți colțarii iar pe hol, găsești un cuier, numai bun să îți agăți bețele de tracking. Totul este atent pregătit, cu scopul de a-ți face șederea confortabilă și plăcută. Cabana se arată cochetă, frumoasă și intimă, cu finisaje de calitate, din lemn, grinzi aparente lăcuite și mobilier de lemn masiv frumos lucrat, toate armonios combinate să îți ofere confort, să îți dorești să stai cât mai mult. Impunător și central amplasat, cu măiestrie artistică lucrat, tronează un șemineu destul de mare, cât să încălzească toată cabana, atât la parter cât și la etaj. Tacticos, un motănel doarme pe grinda decorativă a șemineului, amplasată deasupra camerei de ardere, loc atent ales, să îi ofere căldură și toată atenția turiștilor, care se înghesuie să îl mângâie și să facă ședințe foto cu el. Era multă lume, voie bună și gazda primitoare. Am fost conduși spre camera rezervată. Aici totul era frumos, miros de lemn nou și curat, interiorul frumos lucrat, cameră mare cu balcon și tâmplărie cu geam termopan. Eram mai mult decât încântată și îi mulțumeam lui Dumnezeu, când am plecat la culcare, că mi-a hărăzit pașii spre acest colț de rai.
A doua zi, am decis cu toți cei prezenți să plecăm în tură, să vedem mai de aproape creasta Pietrei Craiului, dar fără a ne fi propus să o urcăm, deoarece nu se anunțau condiții prielnice. Deja vremea era cam urâcioasă și ne gândeam pe unde oare or fi prietenii noștri, care au ales să urce de sâmbătă. Noi fiind mai nerăbdători, am venit de vineri. Spre amiază au apărut și ei, dar și soarele!!! Ne-am mobilizat cu toții și am pornit iar în tură, toți de data aceasta. Ajunși la baza vârfului Turnu, ne-am lansat cu toții intr-o mega ședință foto, mânați de frumusețea peisajului și soarele puternic care ne înfrumuseța. Care mai de care ne-am tăvălit și ne-am pozat in toate pozițiile, mângâiați de razele generoase ale soarelui, care parcă râdea de bucuria de copil pe care o emanam cu toții.
Cu aparate foto, cu telefoane, cu drona, cu toate mijloacele moderne de imortalizat imagini și luat cadre, ca cele de pe retină și din mintea fiecăruia dintre noi, însoțite de sentimente, de bucurie și frumusețe, nu există egal... Nu poți să trăiești ceva autentic din imagini sau filmări făcute de alte persoane, decât dacă vii tu, să vezi cu ochii tăi frumusețile și să vezi ce sentimente dezvolți.
Am simțit că ne-am încărcat bateriile și că suntem binecuvântați că am ajuns aici. Vom fi sănătoși să putem ajunge oriunde ne propunem.
A doua seară petrecută la Cabană cu toții, la focul de șemineu și atmosfera festivă creată pentru a o bucura pe prietena noastră Nadia, au făcut că totul să fie perfect! Nu îți puteai dori mai mult!

Când ne-am obișnuit cu binecuvântarea, a trebuit să ne gândim la întoarcerea acasă, dar cu promisiunea că vom reveni pentru a cuceri reduta noastră, creasta Pietrei Craiului!
Am realizat că important în viață este să te însoțești cu persoane care au aceleași pasiuni ca și tine, care se bucură de aceleași lucruri de care te bucuri și tu, că bunătatea ne caracterizează pe toți și că răutatea nu are ce căuta între oamenii de munte. Atât timp cât mergem în aceeași direcție, rezultatul eforturilor noastre va fi încununat de succes. Rezultatul va fi bucuria noastră și a celor din jur, pe care îi ajutăm, îi învățăm, le servim drept exemple și îi facem să își găsească fericirea într-un peisaj, o drumeție sau o faptă bună!
Vă mulțumesc că ați avut răbdare să citiți și vă pupăm! ( Autor Doina Trofin )