Un munte cât o inima…

Se scaldă-n dimineață munții mei,
Mai picotesc, pe tâmple calde, norii,
Ferestre se deschid prin brazii grei,
Și prin Ceahlău, cutreieră cocorii.
Legende tac. Doar stânca mai vorbește.
Coboară dorul dinspre anotimpuri.
Călugărul din schit, uitat se nevoiește,
Și liniștea uitării adoarme-n asfințituri...

Urcăm pe la secatele izvoare
Călcăm desculți prin vise și prin spini,
Silabisim iubirea ce ne doare
Golind ulciorul timpului de vin...
Un munte cât o inimă ne-așteaptă
Să-i descurcăm potecile de rouă,
Să ne-mbrăcăm în stele înc-o dată,
Să-i ascultăm poveștile cum plouă…

Refren : E vară sus pe creste
Drumeți, pornim din nou,
Spre lumea de poveste,
Născută în Ceahlău…..