FOLOSIREA BUSOLEI PENTRU LUAREA UNEI DIRECTII PE HARTA.
Luarea unei anumite directii pe o harta intre 2 puncte si mentinerea ei corecta in mersul pe teren, este cel mai important mijloc de navigare precisa cu harta si busola pe un teren acoperit sau descoperit. Dupa orientarea corecta a unei harti cu ajutorul busolei, urmatorul pas care urmeaza este obtinerea unei directii precise intre 2 puncte sau dealungul unei anumite rute de urmat. In practica orientarii sportive acest lucru se face cel mai bine cu busolele de tip Sport (Silva, Recta, Suunto) sau cu busolele de deget.
Inainte de a invata sportivul practic cum sa obtina o directie corect pe o harta folosind busola, el trebuie sa cunoasca o minima notiune teoretica despre azimut. Unghiul dintre linia Sud-Nord si linia care uneste punctul in care ne aflam cu harta si busola si punctul la care dorim sa ajungem, se numeste AZIMUT. In practica curenta el mai este denumit UNGHI DE MARS, se masoara in grad, iar deplasarea intre aceste doua puncte folosind busola se mai numeste " mersul pe unghi de mars".
Tot in practica curenta se foloseste cel mai des pentru acest tip de deplasare pe o anumita directie luata foarte precis cu busola "mersul pe viza". In afara sportivilor care alerga cu busola si harta, aceasta masuratoare a unghiului de mars (a azimutului) este folosita cel mai frecvent in procesul de cartografiere precisa a unei harti topografice sau de orientare.
Atat pentru sportiv cat si pentru cartograf, este foarte importanta cunoasterea modului de gradare a busolei folosite, cel mai des in 360 de grade, mult mai rar la anumite busole vechi in 400 de grade.
OBTINEREA UNEI DIRECTII DE MERS CU AJUTORUL BUSOLEI DE TIP SPORT.
Cel mai precis unghi de mars intre doua puncte se obtine in cartografie cu ajutorul busolelor tip Bezard si a celor moderne derivate din ea. In practica orientarii sportive pentru obtinerea unei directii suficient de precisa pentru o navigare corecta cu harta pe teren, se folosesc busolele de tip Sport (Silva, Recta, Suunto).
Iata cum se procedeaza cu o busola de tip Sport. Se aplica busola (a carei placa de baza este transparenta) peste harta, cu una dintre cele doua margini lungi (indiferent care cea din dreapta sau din stanga) dealungul liniei care uneste cele doua puncte intre care dorim sa ne deplasam. Poate sa fie linia rosie care uneste cercurile a 2 posturi de control (vezi foto 1 linia dintre posturile 3 si 4), poate fi o poteca sau defrisare dealungul careia dorim sa mergem, sau poate sa fie pur si simplu o linie imaginara dintre punctul unde suntem in acel moment si punctul la care dorim sa ajungem. In etapa urmatoare (vezi foto 2), cu busola tinuta aplicata bine pe harta, ca sa nu se miste, ne rotim pana cand liniile de pe busola, care reprezinta axa Nord-Sud, se suprapun peste liniile de Nord ale hartii peste care este tinuta busola.Foarte mare atentie ca Nordul acului magnetic sa fie indreptat spre Nordul hartii folosite. Aufost nenumarate cazuri in care Nordul acului magnetic a fost orientat spre Sudul hartii si sportivul a plecat din postul de control cu 180 de grade invers fata de directia care trebuia sa o urmeze.
Dupa ce am obtinut astfel unghiul de mars (viza) directiei dorite, ridicam busola de pe harta si cu harta intr-o mana si busola tip Sport in cealalta mana (vezi foto 3), incepem sa ne deplasam pe directia respectiva spre punctul dorit , avand grija tot timpul ca Nordul acului magnetic sa fie in dreptul punctului de Nord (360 grade sau 0 grade) indicat pe cercul gradat de pe marginea capsulei rotunde a busolei. Mare atentie ca la ridicarea busolei de pe harta, sa nu rotim din greseala capsula busolei, ceace va duce la folosirea unui unghi de mars gresit. <
Deasemenea foarte frecvent in cursul deplasarii pe teren pe directia dorita, se pot produce mici deplasari ale capsulei busolei, ceace duce iarasi la greseli de unghi de mars. Toate aceste mici greseli, la care se adauga inevitabile miscari ale acului magnetic in cursul alergarii, insumate duc la devieri importante la capatul vizei. O deviere de numai 1 grad la capatul unei vize de peste 500 metri duce la o eroare de aproape 50 de metri la capatul vizei. Se recomanda sportivilor incepatori si chiar celor mai avansati, ca pe distante mai mari sa se faca mici opriri pentru refacerea masurarii unghiului de mars de pe harta si pentru oprirea din miscare a acului magnetic si luarea unei directii precise. O buna tehnica este acea ca dupa fiecare mica oprire sau chiar de la plecarea pe directie, sa se tinteasca la capatul vizei intr-un obiect de pe teren, deplasarea pana la acel obiect si apoi o noua scurta oprire cu reverificarea orientarii acului magnetic spre Nordul busolei folosite.
Folosirea busolei pentru deget (police), in luarea unei directii de mers.Este mult mai putin precisa decat cu busolele de tip Sport, dar este foarte des folosita de catre sportivii cu experienta, deoarece elimina timpul mai lung necesar obtinerii unghiului de mars de pe harta. In plus, hartile moderne cu nenumarate detalii reprezentand aproape tot ce exista pe teren, nu mai fac necesara navigarea folosind vize precise pe distante foarte lungi.
Folosirea busolei pentru deget (police). Se aplica busola peste suprafata hartii cu marginea lunga din dreapta a busolei, dealungul liniei care uneste cele 2 puncte intre care dorim sa ne deplasam. Poate sa fie linia rosie dintre cercurile a 2 posturi de control, o poteca sau defrisare pe care dorim sa ne deplasam sau pur si simplu o directie de mers spre un reper de pe harta.
Marginea din fata a busolei priveste spre punctul in care dorim sa ne deplasam astfel incat varful policelui sa fie aproape de punctul la care dorim sa ajungem, nu in punctul de pe harta in care suntem in acel moment. Harta si busola aplicata peste harta se tin cu aceasi mana, dupa care ne rotim impreuna cu harta din mana, pana cand Nordul acului magnetic se indreapta spre Nordul hartii de sub busola.
Urmeaza deplasarea pe teren cu busola si harta in mana, linia reala sau imaginara care uneste cele 2 puncte intre care ne deplasam, fiind acum orientata exact pe directia de mers. Atentie ca si la busolele tip Sport, sa nu indreptam acul magnetic al busolei spre Sudul hartii, sau sa nu miscam busola de pe harta din pozitia care indica directia corecta de urma.
MASURAREA DISTANTELOR PE HARTA SI PE TEREN.
In procesul de masurarea unei distante intre 2 puncte de pe harta in functie de scara hartii, se foloseste o rigla obisnuita sau cel mai des marginile gradate ale busolelor de tip Sport. Aceste busole au pe 3 din laturile lor gradatii care transforma direct distanta dintre 2 puncte de pe harta (masurata in cm. si mm.) in metrii de pe teren, in functie de scara (uzual 1:15.000 si 1:10.000). In privinta masurarii unei distante de pe teren, lucrurile stau un pic diferit in functie de cel care foloseste harta. In procesul de cartografiere a unei harti, topograful sau arbitrul trasator pot folosi mijloace diferite de la rulete, sfori etalonate, roti de masurat distanta, pana la instrumente cu laser de o precizie extrema. Dupa ani de experienta un arbitru cartograf al unei harti de orientare, foloseste deseori masurarea distantei cu pasul.
Masurarea distantelor cu pasul. Numaratoarea pasilor dubli, este cea mai potrivita cale pentru a masura distanta parcursa pe teren. Numaratoarea dublilor pasi facuti pe o anumita sectiune din teren si transformarea lor in metri parcursi, este folosita deseori pentru cautarea posturilor de control, pentru orientarea de finete in atacul final al postului de control. Inca din prima parte a procesului de invatare, sportivul trebuie invatat sa masoare distantele de pe teren folosind numararea dublilor pasi. Inainte de aceasta trebuie facuta pentru fiecare in parte etalonarea pasului sau. Se masoara o distanta precisa de 100 metri si sportivul este pus sa o parcurga la pas sau in alergare moderata, numarand in acelasi timp dublii pasi facuti pe distanta respectiva. La un sportiv de talie medie in general etalonarea da o medie de 60 dubli pasi la 100 metri in mersul normal si de 40 dubli pasi in alergare moderata. Bineinteles ca aceste cifre variaza de la sportiv la sportiv; se recomanda sa isi pastreze pasii egali, sa nu alerge prea repede si sa nu mearga in spatele altcuiva (ceace il face sa isi piarda ritmul).
Desi pare la inceput plictisitor, trebuie insistat de catre instructor ca la toate antrenamentele sportivul sa foloseasca masurarea distantelor pe harta si compararea lor cu cele reale de pe teren. Deasemenea in timpul concursurilor sportivul trebuie indemnat sa foloseasca in mod curent masurarea distantelor, mai ales in orientarea de finete si gasirea postului de control pornind de la un punct de atac. Aceasta practica duce in timp de ani de zile la formarea unui simt al distantei si o apreciere aproximativa a distantelor parcurse, fara a mai fi nevoie de numaratoarea dublilor pasi efectuati. In procesul de invatare al sportivilor avansati, trebuie insistat si pe diferentele care exista in etalonarea pasilor pe teren plat sau pe teren in panta (urcus sau coborare), in functie de unghiul de inclinare a pantei.