Am asteptat aceasta tura cu nerabdare. A venit. Am fost 19, am ramas 14. Din toata tara: Piatra, Galati, Bucuresti. Grupul din Bucuresti si Galati a ajuns pe lumina si ne trimitea poze cu multa zapada, chipuri vesele, vreme buna si copaci indoiti de zapada. Grupul nostru din Piatra inca e pe drum. Ma gandeam ca incet incet avem membri in mai multe orase din tara: Piatra, Roman, Bucuresti, Galati. Or mai fi si altele? Nu imi dau seama. Am ajuns si noi, grupul din Piatra. Cati am fost? Cam doua masini. Ne pregatim. Noapte, frontale, bagaje, hai la drum, poze, se vede Brasovul de sus, pauze dese, dureri de spate, cat mai avem? Eu ma feresc sa spun 20 minute. Nu mai zic de mult. Lumea e plictisita de gluma asta. Primesc deja amenintari daca spun 20. Las ca zic altii in locul meu plus explicatiile de rigoare celor care nu stiu ce inseamna 20. Cu chiu cu vai, ajungem. Bucuria revederii, imbratisari, pupaturi. Ne prinde repede miezul noptii. Mergem la culcare, sforaituri, dopuri in urechi, glume, atmosfera de tabara de copii. Eu explicam cuiva ceva foarte interesant in opinia mea iar Octavia ma intrerupe si imi spune ca ii plac pantalonii mei colorati de pijama! Ii fac observatie ca nu se face asa ceva, sa opresti o explicatie asa interesanta, a mea, cu o observatie asa banala, a ei. Gianina ma opreste si spune sa nu cert pe altii, ca asa fac si eu! WTF? Asa fac? Pe bune? Inghit galusca, ma voi gandi la asta mai incolo! Intre timp, subiectul mult mai interesant e ca veceul e departe, e o mini tura in sine pana acolo. Trebuie sa te echipezi, se merge in grup, cu frontale pe un drum marcat cu bete. Noi baietii scapam usor caci ne oprim mai inainte. Fetelor, eu am mers de ajuns. Au ras si s-au dus mai departe. Mi-e un pic mila de ele, dar nu s-a plans niciuna. Fie le-a placut drumul sau veceul, fie sunt fete calite, invatate cu greul. Vine dimineata. Mancam. Facem planuri, mancam, bem ceai. In sfarsit, la drum. Taiem carare prin zapada, padure, ceata, ajungem pe varf. Poza de grup si ne intoarcem. Visam eu, om cu experienta in a alege trasee, sa facem variante, sa ne intoarcem pe alt drum. Bine ca nu am zis nimic. Ma luau toti la misto! Poate ca vara i-as fi convins sa vina pe unde as fi vrut, insa acum ar fi fost imposibil. Nu cred ca s-a circulat pe alte trasee de la caderea zapezii incoace. Ajungem inapoi la caldurica la cabana. Mancam din nou. Bem. Ceai, caci apa nu prea e. Izvorul are debit mic, 20~30 litri pe zi. Catalin scoate o sticla de vin rosu in timp ce spune “hai sa bem vin caci apa e prea pretioasa”. Buna gluma. Jucam remi, coada mare, ultimul clasat face loc celui de la coada. Gianina pierde si incerc sa fac o gluma. Probabil previzibila, caci nu am fost lasat sa o termin. Am apucat sa zic doar “Scurta ti-a fost …” si m-a oprit. Asta e. Ca bonus, am aflat ca cu astfel de glume imi atrag antipatiile altora. Asa o fi. Inghit galusca. Din nou. Pierd eu jocul urmator de remi si plec discret, las pe altul. Accept provocarea lui CosminS (de la Savulescu) sa jucam sah. Doru comenta ceva in barba langa noi. I-am spus cu glas tare ca la sah nu exista chibiti, doar la table.  O fi fost buna gluma? Aflu ca el avea alta nedumerire, nu stia care e regina, care e regele si nu intelegea pozitia la care ne gandeam. Am castigat.  A venit Doru la rand, am inceput sa jucam. In stanga se juca remi, in dreapta multa lume mananca. Eu nu mai vreau sa mananc in grup. Mananc prea mult. Narcisa a scos o placinta, adusa de ea, pe care Catalin nu a mancat-o pe drum, in masina. Altii au inceput sa o imparta si sa o manance. Inca joc sah cu Doru. Mai am un pic si il bat, e evident, dar el nu renunta. Mananc si eu o bucata de placinta. Mat. Facem o pauza. Cei din dreapta au terminat de mancat si dezbat ce joc de carti sa joace. Macao, whist sau rent. CosminS propune jocul ala destept, cu B. Barbut, zic. Se pare ca gluma a fost buna, au ras. Cu carti, zice cosminS. Bridge, zic eu. Eu si Narci am fost mari jucatori, asa ne-am cunoscut. Dau sa mai fac o gluma, si zic: “Daca suntem 4 in club care stim bridge, infiintez sectiunea de bridge in Iacomi”! Ma asteptam sa rada lumea. La care Gianina zice: “Asa cum ai facut sectiunea de biciclete? Sau cum o s-o faceti pe aia de alergat?” Ooooopssss. Mai inghit o data galusca. A treia. Imi propun sa tac in restul de tura, caci m-am plictisit de atatea galusti. Sau galuste, care din ele o fi pluralul. Ma retrag discret la culcare, nu mai vorbesc cu nimeni, de teama sa nu mai iau o galusca. Am la ce ma gandi. La cele trei galuste. M-am uitat in dex. Sunt corecte ambele forme. Daca doi zic ca esti beat, du-te si culca-te. E cel mai intelept si cel mai simplu. Fac acum o paranteza. Exista insa si variante. As fi putut sa protestez vehement, sa spun ca de fapt nu sunt beat, sa spun ca e o observatie jignitoare sau manipulatoare, ca nu am baut exagerat de mult, sa aduc si martori care sa spuna ca starea asta de greata si voma e de la mancarea stricata, nu de la bautura. Iar daca cineva scoate o poza din care reiese cat de beat am fost, as putea  sa spun ca bautura e o problema personala si ca pe viitor sa nu isi mai permita careva sa spuna ca sunt beat. Ca ii iau aparatul si il bag in galeata cu apa. Inchid paranteza. Cel mai mult m-a afectat galusca cu sectiunea de biciclete. E adevarat, am spus ca fac si nu a iesit nimic. Am incercat. O data am anuntat pe grup pe FB, cu eveniment, cu traseu, cu participanti, cu tot tacamul. S-au inscris vreo 6. Super. In ziua evenimentului a fost o ploaie marunta si multa si de dimineata. Au inceput retragerile. Daca mai ramane unul, tot ma duc. Unul a mai ramas. Cine? Alin. L-am sunat preventiv ca asta are obiceiul sa doarma si nu te anunta. Cum sa te anunte daca doarme?. Intr-adevar dormea. Nu mai vine. Nu m-am mai dus nici eu. Am mai incercat o data, o tura restransa, eu cu Ioana si o prietena de-a ei. Tot degeaba. Am amanat tura, in asteptarea momentului prielnic, care pana acum nu a venit. Am gresit ceva? Cum ar fi trebuit sa procedez? Ce sa fac? Sedinte? Propaganda? Flyere? Proiect cu finantare? Sa cumpar biciclete? Tabere de biciclete gratuite? Absurd. In celelalte cazuri, activitatile tematice au venit de la sine. Nu le-a fortat nimeni. Eu am mai incercat de vre-o doua ori sa le deschid apetitul si am luat bicla cu mine la evenimente. Unii m-au incurajat, altii au facut glume pe seama … bicicletei, nu a mea. Undeva in sinea mea cred ca am renuntat la sectiunea Bicle, eu voi merge in continuare cu bicla, pe cont propriu. Daca mai vrea cineva, e bine venit. Tot in noaptea aia la Piatra Mare in care se sforaia pe mai multe voci si in care nu prea am putut dormi, am continuat sa gandesc. La chestiile care merg in club, dar si la cele care nu merg. De ce merg cele care merg? De ce nu merg cum trebuie cele care totusi merg? De ce nu mai merg cele care au mers? De exemplu: Clubul de robotica. A mers pe munca unui singur om. Sponsorizari, lector, obiective, idei, implementare, totul se baza pe Andrei, din cand in cand ajutat de Stefan. Au plecat la facultate, gata. Nu mai e robotica in club. Intalnirile alea cu discutii educative cu tinerii. Au mers cat timp Gianina le-a  supravegheat. Cand le-a lasat sa mearga de la sine, gata. Stop. Sedintele Andrei de engleza au avut cam acelasi mers. Awardul Gianinei. Awardul merge pentru ca Gianina. De la sine, daca Gianina nu mai vrea, sau nu mai poate, e posibil sa se stinga. Bineinteles ca Max sau eu sau Andra sau Paula vom spune ca ba nu, putem merge inainte si fara Giani, dar ma indoiesc. S-ar putea ca partea supraveghetorii si evaluatorii sa mearga, caci intr-adevar ne place sa mergem pe munte, cu tinerii, sa ne dam mari cu ce stim noi. Cred ca am o problema daca ma gandesc la asta la ora 2 noaptea. Ce merge cu adevarat de la sine? Si de ce? Cred ca totul pleaca de la oamenii care sunt in club si ce le place lor sa faca. Sa mearga pe munte in ture mai mult sau mai putin sau prea tehnice. Sa socializeze, adica sa cante, sa spuna povesti si sa cante la cupe/lire. Astfel ca vin de la sine urmatoarele: Turele de mers pe munte, turele de catarare si turele de cupe/lire. Sectiunea de catarare exista chiar daca nu are alineat separat in statut sau regulament. Exista si nu e un lucru rau, ba dimpotriva. Membrii ei au activitati, isi fac planuri indraznete, le indeplinesc. Florin isi doreste o tabara de catarare, dar asteapta sa i-o organizeze altcineva sau sunt probleme pe care nu le spune sau responsabilitati pe care nu si le asuma. Echipa isi doreste si un panou semi-profesionist de catarare, insa tot ei isi gasesc argumentele contra. Gianina le-a spus de cateva ori sa aduca un deviz, un pret, ca vede ea unde scrie un proiect. Celelalte doua, Turele si Cupe/lire, merg atat de bine de la sine si ne reprezinta, incat exista departamente speciale pentru ele, cu alineate in statut, cu reguli. Ce sanse are o sectiune de biciclete? Ce sanse are orice alta sectiune pentru care nu exista oameni in club care sa si-o doreasca? Eu cred ca niciuna. Doru vrea o sectiune de fotografie. Probabil ca o sa reuseasca, are sanse, are oameni, totul e sa aiba el chef sa o coordoneze, sa dea altora ce stie el sa faca mai bine. E patru. Oare cand voi adormi? De la ce am pornit? De la bridge? Sectiunea de alergare. Are viitor? Sunt in club oameni care alearga. Bravo lor. Marcel isi doreste sectiunea. El vrea de fapt sa aiba cu cine merge la diverse concursuri de alergare. Sa aiba cu cine face planuri, unde sa mearga, calendar, antrenamente, etc. O sa vorbesc cu el. Oricum, am aflat de la Iulian Tenziman Nustiucum ca el alearga/merge pe Cozla sau stadion ca sa aiba un tonus bun pentru cand va merge pe munte. Adica el se antreneaza ca sa poata merge candva pe munte, ca un om normal. Eu pot asta acum. Sergiu mi-a zis azi ceva de alergare, de greutate, de ligamente, de genunchi, de greutate. Ca daca ai peste 80, sa nu alergi ca strici genunchii. Si ca renunta sau o lasa mai moale ca sa poata merge pe munte. Iar eu vreau sa alerg? Eu deja pot sa merg pe munte, ma descurc destul de bine. Imi promit ca daca ajung sub 80 ma apuc de alergat. De ce alearga Marcel? E treaba lui. Cine mai alearga? Andra? Alina? Oare Gianina? Musceleanu alearga in Cluj. Alex al meu? Max? In fine. Treaba lor. Eu cu bicicleta pot sa merg. E suficient pentru o sectiune? Nu cred. Inca ceva. Au mai aparut idei super, gen seara de film sau clubul de carte. Am urmatoarea dilema. Eu cred ca ceea ce exista in prezent in club ocupa destul din timpul liber. Incerc fara succes sa le eficientizez pentru a avea mai mult timp liber, in timp ce altii incearca sa inventeze si sa populeze sectiuni noi? Hmmm. Ciudat. Succes fetelor! Cu celelalte doua galuste, studiez. Chiar daca voi fi prezent la alte ture, voi fi mai tacut si mai ascultator la glumele care se fac ca sa vad diferentele. De ce ale lor sunt bune si ale mele deranjeaza. Gata. Mi-a venit somnul. E cinci. Ma culc. Ma trezesc. E 7.30. O tura mica la veceu, NU de alta, dar sa il vad si eu, ca sa imi dau cu parearea daca se vorbeste in viitor despre el. Spalat pe dinti, imbracat, bagaj, mananc doua mere. Langa mine Alis discuta cu CosminU (de la Udrescu). “Spune ca tu ai mancat-o. De ce nu recunosti?”. Se repeta destul de des. Nu ai cum sa nu auzi, chiar daca ei vorbesc in soapta. Devine enervant si amuzant in acelasi timp. E ora 9. A iesit soarele. Mare alpina. Poza de grup. E 10. Ies afara, astept sa iasa toti sa plecam. O voce prezidentiala intreaba: “sunt neachitate doua ciorbe si  doua cafele. Stiti ceva?” Ufff. Ce bine ca am achitat mereu si pe loc tot ce am consumat. Descurcati-va! Aceeasi voce: “Tavi, ieri ai luat doua cafele, le-ai platit? Pentru cine le-ai luat?” Oooopsss! Ce greseala am facut. Sa-mi fie invatare de minte! Credeam ca cel care a baut cafeaua se duce sa si-o plateasca! Pentru cine am luat? Nu mai conteaza. Catalin? Ai te rog 10 lei? Super. Te duci si ii dai Gianinei? Eu mi-am pus coltarii, nu am voie sa intru. Intra Catalin, iese Catalin. “S-a rezolvat, doar doi lei”. Probabil ca si-au amintit cei in cauza sau s-a facut o cheta.  Data viitoare o sa ii spun cabanierului sa dea marfa doar cu banu jos. O fi suficient? E 10 si zece. Eu plec incet incet. Unul cate unul ma depasesc multi. Sunt ultimul? M-au depasit toti? Ce peisaje misto. Nu sunt ultimul. Ma dau intr-o parte si ii las sa treaca. Nu as fi vrut sa ma gandesc la asta, dar firul gandurilor trage urmatoarea concluzie. Multe in clubul asta se intampla din cauza sau datorita Gianinei. Ea e motorul in multe chestii. Proiecte pentru ca Gianina. Implementarea lor tot pentru ca Gianina sau de rusine. Ma rog, a scris si Max unul, bravo lui, La mai multe. Award pentru ca Gianina. Oare ce ar merge de la sine fara implicarea ei? Ma rog. Trebuie sa vorbesc cu Marcel, sa vad ce are de gand. Oare isi mai aminteste ce a zis? Ca si el era cam vesel… Narcisa, draga de ea, ma asteapta si mergem amandoi tacuti, ultimii, ca doi anormali intre normali sau doi normali intre anormali. Ma gandesc sa scriu un articol. Oare ce o sa scriu in el? Vad eu. Restul de drum ma gandesc la articol. Ajungem jos, la bariera. Frig, soare, lume multa, zapada, sanii, derdelus. Frumos. Uite masina. Imbratisari, pupaturi, La Revedere. Plecam. In masina mi-am amintit de dialogul intre Cosmin si Alis. O intreb pe Narcisa daca stie despre ce e vorba. Aflu ca era despre placinta aia de cand jucam sah cu Doru. Zambesc si conduc. La revedere.